Doresc sa muncesc!

Pare curios sa spun ca as dori sa muncesc, dar este adevarat.

Nu, nu sunt somer, nu sunt nici invalid, nici pensionar. Lucrez si eu ca toti ceilalti. Primesc un salariu decent pentru munca ce o prestez. Pana aici toate sunt bune si frumoase. 

Mi-as dori sa muncesc cu adevarat pentru ceva ce cred ca fiind folositor. Mi-as dori sa pot face ceva util, ceva care sa-mi aduca acel sentiment demult uitat, al taranului ce se aseaza in pat dupa o zi lunga de sapa si doarme dus, cu constiinta impacata. Taranul si-a facut datoria: glia a fost lucrata, rugaciunile au fost spuse, iar el poate dormi linistit, de vreme ce Dumnezeu vegheaza peste toata zidirea. Acea pace si liniste o doresc, acel sentiment de lucru bine facut.

Chiar cu pretul mare al ostenelilor, linistea nu are pret. Mi-as dori sa pot si eu lucra in liniste, cu pace, spre folosul meu si al celorlalti. 

Nu, nu asa este lumea in care traiesc. Vorbim de profitabilitate, proiecte marete si productivitate. Sentimentul ca ai terminat munca pe ziua de astazi nu exista, iar linistea este castigata numai in mormant. Zbaterea este continua si crancena. Nu exista nici un sentiment de implinire, nu exista pace. Tot ce conteaza este sa miscam angrenajul acesta infernal al capitalismului, sa invartim roata, sa ducem la capat inca o zi.

Sigura lumina chioara care licareste in departare este un weekend binemeritat, urmat inevitabil de inca o saptamana de incrancenari. 

Odihna sa dea Dumnezeu sa o gasim dupa viata aceasta! 

Daniel

Anunțuri